Energii

După o noapte nedormită, am ajuns la ora 10 fără câteva minute într-un birou micuț, în spatele căruia se ascundea o sală mare, cu multe scaune goale și trei oameni ce intraseră în vorbă deja. M-am așezat într-un colț, am încercat să fiu sociabilă și simpatică, adaptându-mă la contextul conversației care era în curs de desfășurare la sosirea mea. Nimeni nu știa ce avea să se întâmple, însă toți eram nerăbdători. Rând pe rând, sala a devenit o forfotă. Zâmbete largi, vorbe multe, povești din trecut. Toate se înșirau când cele trei doamne din biroul micuț ni s-au alăturat.

            Cu un gram de emoție în glas, au început prezentările și lămuririle. De ce eram acolo, ce urma să învățăm și realizăm, de ce eram noi oamenii potriviți la locul potrivit. Luate la un loc, vorbele spuse prevedeau două săptămâni mai mult decât minunate, iar mărturiile celor care mai fuseseră voluntari în cadrul Centrului de Informare Turistică ne convingeau că regretele  nu o să-și aibă loc în toată povestea asta ce se pregătea să înceapă.

            Idee după idee, am conturat câteva activități la sfârșitul întâlnirii în funcție de interes, pasiuni sau aptitudini. Printre râsete și glumițe, am făcut cunoștință, am schimbat numere de telefon și ne-am despărțit cu un ” Pe curând!” care prevedea o colaborare frumoasă.

            În drum spre casă mi-am dat seama că nu dormisem mai deloc cu o seară înainte. Pare-mi-se că nu mai conta. Întâlnirea și oamenii din dimineața de vineri mă umpluseră cu energia emanată de poveștile și planurile lor îndrăznețe.

Firuta Slevoaca