Proiecte noi - EFI – European Friendship and Integration

Obiectivul proiectului:

Responsabilizarea tinerilor cu privire la voluntariat, dezvoltarea noţiunii de cetăţean European, implicarea activă a tinerilor, diversitatea culturală, includerea socială a tinerilor cu posibilităţi reduse, crearea unei societăţi proactive.

Proiectul aduce în discuţie probleme care vizează managerierea cu succes a activităţlor mai sus enumerate şi îşi propune, totodată, dezvoltarea temei subdezvoltării economice şi analiza marginalizării, ca o consecinţă social-pshihologică ce decurge din prima. O atenţie deosebită va fi îndreptată către includerea tinerilor migranţi şi a persoanelor cu dizabilităţi.

Locaţia:

Activităţile se vor desfăşura în Monforte San Giorgio, Provincia Messina, locaţie unde principalele preocupări sunt meşteşugurile populare, turismul şi diversificarea modalităţilor de dezvoltarea rurală. Activităţile vor avea loc între 25 – 27 ianuarie şi 19-27 martie.

Participanţi din partea Municipiului Iaşi: 6 tineri cu vârsta cuprinsă între 18 – 25 de ani şi doi lideri de grup.

Fii şi tu un Moş Crăciun!

Centrul de Informare Turistică, în colaborare cu Asociaţia S.T.E.P. in Tourism au fost  organizatori a mai multor internshipuri pentru studenţi  în ultimii ani,  în cadrul acestor programe reunindu-se oameni  activi, cu idei îndrăzneţe, care au încercat prin intermediul activităţilor iniţiate şi desfăşurate să pună în valoare atât potenţialul turistic al oraşului Iaşi, cât şi aptitudinile personale.

Ultimul program de acest tip, Pelerin în Iaşi, a fost desfăşurat în perioada Sărbătorilor Iaşului, 10-22 octombrie 2011, interval în care studenţii implicaţi au realizat activităţi de informare a publicului, tururi ghidate pentru pelerini şi nu numai, iar cele două săptămâni au fost încheiate de spectacolul Călătorie spre porţile Iaşului organizat la Ateneul Tătăraşi. Evenimentul a avut ca temă cunoaşterea Iaşului dintr-o altă perspectivă, pornind de la atestările sale istorice până în prezent. Având în jur de 150 de spectatori, spectacolul a îmbinat dansul cu proiecţii de film şi momente de teatru şi s-a bucurat în final de un real succes.

Perioada sărbătorilor de iarnă oferǎ o nouă oportunitate pentru o parte dintre persoanele implicate şi în internship-urile trecute. Astfel, următorul eveniment organizat de studenţii interni ai Centrului de Informare Turistică va consta într-un spectacol caritabil intitulat Fii şi tu un Moş Crăciun, ce va avea loc pe data de 20 decembrie, la Ateneul Tătăraşi. Banii obţinuţi din donaţii vor fi folosiţi pentru a oferi o bucurie copiilor de la Adǎpostul de Noapte coordonat de Direcţia de Asistenţǎ Comunitarǎ Iaşi.

Punct și virgulă

Sâmbătă. Zi relaxantă de felul ei. Poți să faci curățenie, să gătești, să te uiți la filme sau să dormi bucurându-te de sfârșitul de săptămână care tocmai începe. Însă o sâmbătă de 22 octombrie nu are cum să se încadreze în tipare nici în ruptul capului. Cel puțin asta din anul 2011.

            Mult stres, trezit de dimineață și pus la punct ultimele detalii. Așa arăta agenda. Se apropia cu pași repezi ora 19, când echipa trebuia să fie acolo, pe baricade, cu un spectacol minunat oferit celor care aveau să fie în sala de la Ateneu. Repetiții, ecusoane pline de oboseală, dezamăgire presărată cu un strop de optimism, toate erau acolo, printre noi. Tot felul de stări își făceau loc prin sufletele noastre, însă indiferent de natura lor, stropul ăla de optimism învingea. Parcă auzeai din mintea fiecăruia o voce șoptită „Lasă, măi, că o să fie bine!”. Și ghici ce? Așa a fost. A fost bine și frumos pentru toți. Atât de bine încât la sfârșit, eram aproape de sensibilizare maximă tradusă de o lacrimă ivită în colțul ochiului, dar ștearsă de hohotele de râs din sală. Eram tristă că se termina, dar fericită că se întâmplase. Eram între stări și nu mă puteam hotărî.

            Nu am mai trăit de mult timp emoții puternice. Nici măcar când sunt în culise și mă pregătesc să dansez nu mai simt că îmi tremură genunchii. Când am ajuns la spectacol, în spatele ușii de la intrare se ascundea eul ăla de care mă temeam, ăla căruia îi tremurau picioarele atât de tare și înghițea în sec din cauza unui nod în gât. Și nici măcar nu eram pe scenă.

            E fascinant cum internshipul Pelerin în Iași și oamenii pe care i-am întâlnit aici m-au făcut să retrăiesc astfel de emoții. Dar știu sigur că ingredientele echipei au fost cele care, puse la un loc într-un context de invidiat, au scos la iveală cele mai bune idei. Cu o Ana hiperactivă, un Andrei care alegea faptele în detrimentul vorbelor, un Dragoș de esență tare, o Nadia ce transforma panica într-un zâmbet, un Ciprian pus pe șotii mai tot timpul, o Camelia ca voce a rațiunii, o Oana  împăciuitoare și un Mihai și Vlad ca pachet de simț artistic, nu aveai cum să dai greș.

            Două săptămâni în care nu am dormit la fel de mult, nu am mâncat mai deloc, am înghețat de frig prin apartamente încăpătoare, am râs, am călătorit în trecut,  am țipat la cei din jur cu riscul de a fi înjurați, am scris texte, am intonat fraze, am calculat bugete și ne-am exersat metodele de persuasiune, am imaginat și elaborat fel de fel de scenarii prin sălile de bibliotecă. Toate astea ca într-o seară de sâmbătă să zâmbim și să fim și mândri de acel zâmbet.

 Și da, am reușit. Pentru că Iașul suntem noi!

Firuta Slevoaca

La final

Am foarte entuziasmat să am oportunitatea de a lucra iar în colaborare cu Centrul de Informare Turistică şi de a forma din nou echipa cu care am lucrat la proiectul TURIS.

Toţi eram gata de noul proiect “Pelerini în Iaşi” la care ni s-au alaturat persoane noi,  entuziaste şi dormice de muncă şi afirmare.

Multumesc în numele echipei care a participat la intershipul Pelerini in Iaşi persoanelor ce ne-au îndrumat şi încurajat şi cel mai important, ne-au oferit putere.  Ei ne-au ajutat să dăm jos batjocora şi dezinteresul de pe scena vieţii noastre cotidiene şi să il înlocuim cu entuziasmul şi isteţimea studentească.

Din acest intership, personal am învaţat că…

Trebuie să faci un pas în faţă pentru ca la urmă să fii discret;

Valoarea unui cuvânt este mai mare dacă satisface adresantul;

Munca poate fi răsplatită şi fără bani;

Pot fi nemuritor rămânând în mintea oamenilor

Şi că, vorba unui prieten mai învârsta  ce a asistat la spectacolul de sfârşit de intership,  “Dacă ăştia-s studenţii noştrii, înseamnă că mai avem o şansă”

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.239002659491450.59110.100001451521919&type=3

DOBAI DRAGOS-ANDREI

Povești cu tâlc

Azi am participat la o conferință organizată de CIT pentru noi, cu ocazia internship-ului la care suntem cu toții participanți. E drept că ne-am simțit mai importanți decât de obicei, mai ales că am găsit pe scaunele ce ne erau rezervate niște materiale tare interesante de promovare a Iașului. Bucurându-ne ca niște copilași ce își primiseră porția de jucării pe luna respectivă, i-am așteptat pe invitații de seamă ce aveau să ne vorbească despre pelerinaj și ale sale chipuri.

            Pe rând, s-au așezat în fața noastră trei domni distinși: un profesor de istorie îmbrăcat la patru ace, un preot pe chipul căruia se citea rugăciunea minții și un bătrânel simpatic ce părea să aibă pregătite câteva snoave în discurs. Luând cuvântul chiar în această ordine, am aflat tot felul de lucruri și puncte de vedere pe care nu le mai auzisem puse la un loc într-o astfel de întâlnire.

            Am înțeles că pelerinajul e de când lumea aproape și că nici nu va dispărea curând pentru că e un fenomen social greu de explicat, dar existent. Motivația venea din colțul celălalt, din vorbele feței bisericești care ne-a explicat rădăcinile pelerinajului și condițiile unui pelerin adevărat. Nu e destul să îți umpli sacoșa cu icoane, dacă tu nu trăiești ceva aparte atunci când vii să te închini la Cuvioasa, în această zi sfântă. Iar la sfârșit a venit povestea. Cu adevărat simpatic și plin de haz, Ion Mitican (pentru că ăsta era numele celui de-al treilea invitat) a hașurat în cuvinte frumoase o vedere a Iașului de odinioară care sărbătorea la fel de intens aceste zile de pelerinaj și acum aproape 100 de ani.

            La începutul întâlnirii, presimțeam că o să mă plictisesc. Pe parcurs, am realizat că mă aflu într-o incursiune a pelerinajului care m-a ținut trează și nemișcată aproape două ore. Două ore pline de înțeles și înțelesuri.

Firuta Slevoaca

Un om printre oameni

După ce ne-am întâlnit cu toții din nou ca să punem țara la cale, m-am îndreptat curioasă și nerăbdătoare către cortul de informare instalat de Centrul de Informare Turistică în fața Mitropoliei. Practic, noi eram punctul de sprijin pentru pelerinii veniți din toate colțurile țării. O hartă, o vorbă bună, un sfat sau un zâmbet; orice am fi dăruit, era bine primit și apreciat de cei mai mulți dintre ei, mai ales că orice am fi oferit, era gratis. Da, da. Chiar și harta Iașului era gratuită, nu doar zâmbetul nostru larg și infantil.

             Făcând o paranteză, chiar dacă pare ciudat și neobișnuit, cuvântul „gratis” încă mai face minuni în rândul românilor. Odată rostit, pare să deschidă multe porți. Vedeai rând pe rând oameni fericiți doar la auzul cuvântului magic care le însenina privirea. Închid paranteza.

 Pe lângă toate zâmbetele și hărțile oferite, am simțit legătura cu oamenii. Bucuria de a ajuta, în orice fel, este indescriptibilă. Colorați, săraci, mai mult sau mai puțin veseli, agitați sau cu liniștea așternută pe chip, toți acei oameni aveau ceva în comun. Indiferent de statură și statut, toți erau luminați de credință, credință care îi purtase pe aceste meleaguri.

Apropierea de oameni mă obosește uneori, însă la sfârșitul zilei am realizat că am învățat ceva din privirea fiecăruia. După două ore petrecute printre oameni, m-am simțit mai bogată în povești.

Firuta Slevoaca

Energii

După o noapte nedormită, am ajuns la ora 10 fără câteva minute într-un birou micuț, în spatele căruia se ascundea o sală mare, cu multe scaune goale și trei oameni ce intraseră în vorbă deja. M-am așezat într-un colț, am încercat să fiu sociabilă și simpatică, adaptându-mă la contextul conversației care era în curs de desfășurare la sosirea mea. Nimeni nu știa ce avea să se întâmple, însă toți eram nerăbdători. Rând pe rând, sala a devenit o forfotă. Zâmbete largi, vorbe multe, povești din trecut. Toate se înșirau când cele trei doamne din biroul micuț ni s-au alăturat.

            Cu un gram de emoție în glas, au început prezentările și lămuririle. De ce eram acolo, ce urma să învățăm și realizăm, de ce eram noi oamenii potriviți la locul potrivit. Luate la un loc, vorbele spuse prevedeau două săptămâni mai mult decât minunate, iar mărturiile celor care mai fuseseră voluntari în cadrul Centrului de Informare Turistică ne convingeau că regretele  nu o să-și aibă loc în toată povestea asta ce se pregătea să înceapă.

            Idee după idee, am conturat câteva activități la sfârșitul întâlnirii în funcție de interes, pasiuni sau aptitudini. Printre râsete și glumițe, am făcut cunoștință, am schimbat numere de telefon și ne-am despărțit cu un ” Pe curând!” care prevedea o colaborare frumoasă.

            În drum spre casă mi-am dat seama că nu dormisem mai deloc cu o seară înainte. Pare-mi-se că nu mai conta. Întâlnirea și oamenii din dimineața de vineri mă umpluseră cu energia emanată de poveștile și planurile lor îndrăznețe.

Firuta Slevoaca