Povești cu tâlc

Azi am participat la o conferință organizată de CIT pentru noi, cu ocazia internship-ului la care suntem cu toții participanți. E drept că ne-am simțit mai importanți decât de obicei, mai ales că am găsit pe scaunele ce ne erau rezervate niște materiale tare interesante de promovare a Iașului. Bucurându-ne ca niște copilași ce își primiseră porția de jucării pe luna respectivă, i-am așteptat pe invitații de seamă ce aveau să ne vorbească despre pelerinaj și ale sale chipuri.

            Pe rând, s-au așezat în fața noastră trei domni distinși: un profesor de istorie îmbrăcat la patru ace, un preot pe chipul căruia se citea rugăciunea minții și un bătrânel simpatic ce părea să aibă pregătite câteva snoave în discurs. Luând cuvântul chiar în această ordine, am aflat tot felul de lucruri și puncte de vedere pe care nu le mai auzisem puse la un loc într-o astfel de întâlnire.

            Am înțeles că pelerinajul e de când lumea aproape și că nici nu va dispărea curând pentru că e un fenomen social greu de explicat, dar existent. Motivația venea din colțul celălalt, din vorbele feței bisericești care ne-a explicat rădăcinile pelerinajului și condițiile unui pelerin adevărat. Nu e destul să îți umpli sacoșa cu icoane, dacă tu nu trăiești ceva aparte atunci când vii să te închini la Cuvioasa, în această zi sfântă. Iar la sfârșit a venit povestea. Cu adevărat simpatic și plin de haz, Ion Mitican (pentru că ăsta era numele celui de-al treilea invitat) a hașurat în cuvinte frumoase o vedere a Iașului de odinioară care sărbătorea la fel de intens aceste zile de pelerinaj și acum aproape 100 de ani.

            La începutul întâlnirii, presimțeam că o să mă plictisesc. Pe parcurs, am realizat că mă aflu într-o incursiune a pelerinajului care m-a ținut trează și nemișcată aproape două ore. Două ore pline de înțeles și înțelesuri.

Firuta Slevoaca

Un om printre oameni

După ce ne-am întâlnit cu toții din nou ca să punem țara la cale, m-am îndreptat curioasă și nerăbdătoare către cortul de informare instalat de Centrul de Informare Turistică în fața Mitropoliei. Practic, noi eram punctul de sprijin pentru pelerinii veniți din toate colțurile țării. O hartă, o vorbă bună, un sfat sau un zâmbet; orice am fi dăruit, era bine primit și apreciat de cei mai mulți dintre ei, mai ales că orice am fi oferit, era gratis. Da, da. Chiar și harta Iașului era gratuită, nu doar zâmbetul nostru larg și infantil.

             Făcând o paranteză, chiar dacă pare ciudat și neobișnuit, cuvântul „gratis” încă mai face minuni în rândul românilor. Odată rostit, pare să deschidă multe porți. Vedeai rând pe rând oameni fericiți doar la auzul cuvântului magic care le însenina privirea. Închid paranteza.

 Pe lângă toate zâmbetele și hărțile oferite, am simțit legătura cu oamenii. Bucuria de a ajuta, în orice fel, este indescriptibilă. Colorați, săraci, mai mult sau mai puțin veseli, agitați sau cu liniștea așternută pe chip, toți acei oameni aveau ceva în comun. Indiferent de statură și statut, toți erau luminați de credință, credință care îi purtase pe aceste meleaguri.

Apropierea de oameni mă obosește uneori, însă la sfârșitul zilei am realizat că am învățat ceva din privirea fiecăruia. După două ore petrecute printre oameni, m-am simțit mai bogată în povești.

Firuta Slevoaca

Energii

După o noapte nedormită, am ajuns la ora 10 fără câteva minute într-un birou micuț, în spatele căruia se ascundea o sală mare, cu multe scaune goale și trei oameni ce intraseră în vorbă deja. M-am așezat într-un colț, am încercat să fiu sociabilă și simpatică, adaptându-mă la contextul conversației care era în curs de desfășurare la sosirea mea. Nimeni nu știa ce avea să se întâmple, însă toți eram nerăbdători. Rând pe rând, sala a devenit o forfotă. Zâmbete largi, vorbe multe, povești din trecut. Toate se înșirau când cele trei doamne din biroul micuț ni s-au alăturat.

            Cu un gram de emoție în glas, au început prezentările și lămuririle. De ce eram acolo, ce urma să învățăm și realizăm, de ce eram noi oamenii potriviți la locul potrivit. Luate la un loc, vorbele spuse prevedeau două săptămâni mai mult decât minunate, iar mărturiile celor care mai fuseseră voluntari în cadrul Centrului de Informare Turistică ne convingeau că regretele  nu o să-și aibă loc în toată povestea asta ce se pregătea să înceapă.

            Idee după idee, am conturat câteva activități la sfârșitul întâlnirii în funcție de interes, pasiuni sau aptitudini. Printre râsete și glumițe, am făcut cunoștință, am schimbat numere de telefon și ne-am despărțit cu un ” Pe curând!” care prevedea o colaborare frumoasă.

            În drum spre casă mi-am dat seama că nu dormisem mai deloc cu o seară înainte. Pare-mi-se că nu mai conta. Întâlnirea și oamenii din dimineața de vineri mă umpluseră cu energia emanată de poveștile și planurile lor îndrăznețe.

Firuta Slevoaca

INTERNSHIP "Pelerin in Iasi"

Iasul se pregateste de sarbatoare! Ca in fiecare an in luna octombrie, ne asteptam musafirii veniti din toate colturile tarii cu peste 100 de manifestari culturale, umanitare, comerciale, sportive si de divertisment care vin sa completeze programul religios pregatit de catre Mitropolia Moldovei si Bucovinei.

Centrul de Informare Turistica e in cautare de studentii activi, pasionati de organizare de evenimente si de turism in Iasi. Daca vrei sa faci parte din echipa, iti asteptam CV-ul si scrisoarea de intentie pana la data de 05.10.2011 la sediul nostru din Piata Unirii nr.12 sau la adresa de e-mail turism.iasi@gmail.com.